Prin crapatura usii il priveam de dimineata – cu somnul lui lin si sper ca fara griji. M-am apropiat si am mirosit aerul pe care-l respira in camera lui. Dormea intins in patul parintilor si parca toate grijile mele dispareau. Vroiam sa intru-n visul lui sa-i spun cail iubesc, ca viata nu e asa de rea, ca o sa creasca- din pacate, dar mama si tata vor fi alaturi de el si il vor ajuta sa treaca peste orice greutati. De frica sa nu il trezesc din somn am rezistat tentatiei de a-l desmierda, sa-i sarut pielicica moale si fina, sa alint inocenta din el si sa-i arat cat de mult il iubesc. Sa te faci mare, baiatul meu drag, sa pot sa-ti dau cat mai multe lucruri bune de la mine…
Etichete: Crapatura
